Dacă locuiești în București, sau dacă măcar ai venit în vizită și nu ai stat doar în centru, probabil te-ai lovit de o mulțime de miresme, majoritatea nu tocmai încântătoare. Mai ales în lunile calde. Mirosurile neplăcute din București provin de cele mai multe ori de la rețeaua de canalizare învechita, în care apar foarte des fisuri și scurgeri sau de la ghenele de gunoi care sunt în fiecare scară de bloc și care sunt efectiv oale în care gunoiul fermentează zilnic, mai ales pe timpul verii.

Evident, acestea nu sunt singurele surse, dar sunt cele mai comune. Acum aș vrea să le și detaliem puțin.

Rețeaua de canalizare

Foarte mulți cetățeni cred că rețeaua de canalizare este deținută de Apa Nova. Acest lucru este total greșit, rețeaua de canalizare din București este deținută de statul român, prin intermediul Primăriei Generale și a Consiliului General al Municipiului București. Compania Apa Nova are începând din anul 2000 până în anul 2025 un contract de exploatare și întreținere a acestei rețele.

Rețeaua de canalizare a Bucureștiului a fost proiectată între anii 1881 și 1889 și ulterior extinsă, odată cu creșterea orașului. Problema principală este că în foarte multe zone din București, rețeaua nu a putut fi modernizată, mediul subteran fiind greu accesibil, iar o modernizare a rețelei de canalizare ducând la blocarea completă a unor cartiere întregi, atât prin închiderea circulației rutiere, cât și a sistemului de canalizare.

Problema nu este cauzată doar de conductele foarte vechi și șubrede, problema este și din cauza unora dintre locuitori care aruncă în sistemul de canalizare lucruri care n-ar trebui să ajungă acolo, cum ar fi cârpe, alimente, jucării, vopseluri sau tot felul de resturi de materiale de construcții. Acestea se colmatează, formând dopuri care blochează conductele și cresc presiunea din ele, ducând la refulări sau fisuri în zone unde conductele sunt deja slăbite de rugină.

Ghenele de gunoi

Problema cu ghenele de gunoi în bloc este că sunt aproape imposibil de curățat. Acolo unde containerele de gunoi sunt afară, chiar și atunci când curg „sucuri” din gunoi, acestea se spală la prima ploaie, iar dacă e cazul se pot spăla chiar și cu un furtun dacă mirosul deranjează și prognoza nu anunță ploi.

Însă ghenele din blocuri, nu pot fi curățate, ar însemna ca persoana care se ocupă cu igienizarea blocului să urce cu un furtun la ultimul etaj și să dea drumu la apă pe ghenă. Dar chiar și atunci, nu poate spăla întreaga circumferință a tubului prin care se aruncă gunoiul. Acel tub va fi în permanență tapițat cu resturi alimentare, „sucuri” de gunoi uscate și alte astfel de restaurante de 5 stele pentru insecte și rozătoare.

De asemenea, temperaturile din blocuri sunt destul de ridicate vara, iar ghena de gunoi, așa cum am spus mai sus, este ca o oală la foc mocnit care prepară cea mai scârboasă poțiune. Evident mirosurile se plimbă nestingherite în jurul blocurilor, uneori combinându-se și dând naștere unor mirosuri unice, speciale, inconfundabile.

Alte surse de „parfumuri” în București

Bucureștiul găzduiește o mulțime de pisici maidaneze și ceva câini maidanezi. Au fost mai mulți, dar s-a ocupat Băsescu de o parte din ei. Aceste animale nevinovate, au o durată de viață, una mai scurtă decât animalele domestice, pentru că nu au parte de vaccinuri, deparazitări, hrană și apă curate la dispoziție.

Atunci când un animal de companie moare, stăpânii, atașați de el fiind, varsă câteva lacrimi. După aceste animale fără stăpân nu plânge nimeni, așa că au dezvoltat un sistem propriu de a face oamenii să verse lacrimi pentru ele. Doar că nu sunt lacrimi de tristețe, ci sunt lacrimi de la mirosul de animal mort care uneori acoperă suprafețe impresionante, dând impresia că în zonă a murit un elefant, nu o pisică.

Desigur, în afară de pisici și căței, mai locuiesc pe stradă și oameni. Aceștia nu au acces la dușuri, toalete sau alte surse elementare de igienă, astfel purtând după ei un miros specific, acumulat și întreținut în timp.

Concluzie?

Nu știu dacă este vreo concluzie de tras de aici. Poate doar că Bucureștiul e mare și e greu de pus la punct un sistem de igienă care să combată toate sursele mirosurilor neplăcute. De asemenea, constatăm că vina nu aparține în totalitate autorităților, dar că autoritățile ar putea face totuși câteva mici eforturi pentru a îmbunătăți lucrurile. Câteva mici eforturi ar putea face și cetățenii, dar pentru asta e nevoie de educație. O putem pune și pe asta în cârca autorităților.

Reclame

Publicat de Dan

Un simplu blogger, îndrăgostit de orașul în care am ales să trăiesc. Scriu despre București, orașul pe care îl văd și îl simt eu, așa cum îl văd și îl simt eu. Toate opiniile exprimate în acest blog îmi aparțin.

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: